„Nu-i pe gustul meu”
Cred că scenariul de mai jos vă este cunoscut: „dragă, mâncarea asta este prea sărată!”, „iubitule, mâncarea pe care tu ai făcut-o nu este pe gustul meu!”, „dragă, de câte ori ți-am spus că... doar știi că mie nu-mi place mâncarea picantă... acră... dulce...”, „era mai bună dacă era ceva mai prăjit... mai puțin prăjit... mai sărat... mai puțin sărat... mai legat... mai scăzut... mai dres... mai afumat... mai pătruns... mai ars... mai puțin ars... mai crocant... mai gustos”. Sau: „aș mânca ceva, dar nu știu ce”, „nu-mi găsesc gustul”, „am mâncat și asta și aia, dar tot nu mă satur”, „mănânc mult și de toate și tot nu mă satur”, „mi-e poftă de ceva, dar nu știu de ce mi-e poftă”.
Da, mi-e poftă de ceva gustos! Dar ce înseamnă gustos și ce este gustul până la urmă. Gustos – apetisant, bun, delicios, îmbietor, plăcut, savuros, suculent... percepții, senzații... emoții, reprezentări, gânduri... și uite-așa de la gust ajungem în complexitatea ființei noastre, ajungem la suflet sau cum spun psihologii, în universul psihic uman. Expresiile: „a da de gustul” sau „a afla gustul” (unui lucru), „domnul este un om cu gusturi”, „gustul publicului”, „gust literar”, „glumă de prost gust”, „gustul de însurat”, „gust de joc” etc., ne arată că gustul depășește granițele fiziologicului.
În realitate, gustul este compus dintr-o sumedenie de percepții și senzații, care sunt asociate cu emoțiile din viața noastră: cu mama, cu tata, cu frații, cu casa copilăriei, cu iubitele noastre, cu copii noștri... etc. Mâncarea bunicii, gustul de acasă, gustul copilăriei... nu se uită niciodată. Iar noi tânjim după ele... și am vrea mereu și mereu să retrăim acele momente. Creierașul nostru, această bijuterie, a învățat să asocieze gustul, mirosul, atingerea... cu emoțiile și gândurile noastre. Este normal pentru că el funcționnează după legile sinergiei: „toate împreună și deodată și unele prin altele”.
Da, ne este foame, o foame teribilă care nu poate fi potolită de nimic și de nimeni... căutăm ceva, dar nu știm ce, suntem flămânzi, oof, tare flămânzi... avem un mare gol în stomac, în suflet, iar noi vrem să-l umplem, să simțim starea de plin și de bun, de apetisant, de delicios... de savuros.
Daa... dar golurile sufletești, dacă nu au fost umplute la timpul potrivit, nu se mai umplu așa, cu una, cu două. Toate la timpul lor, spune o vorbă bătrânească, da... toate la timpul lor. Așa că n-avem ce face, trebuie să găsim altă cale de a ne ostoi foamea. Dar foamea este cumplită, ne-a obosit, ce să facem?! ce să facem??? o fi vreo cale... vom ajunge vreodată la liman și... cum??? Ha, ha, toate porcăriile acelea cu super-diete, super-traineri și cu super-reguli sunt doar niște păreri personale, unele chiar idioate. Aiurea, o fi dat roade la unii... dar nu există rețeta perfectă! Dacă suntem cât de cât cinstiți, deja noi știm că nu există rețeta perfectă.
Așa că oricât de greu ne-ar fi, trebuie să ne privim cu atenție în oglindă și să ne întrebăm la modul cel mai cinstit: cui îi este foame? cine este acela căruia îi este foame? Nu urmăriți să primiți vreun răspuns... dar dacă primiți vreun gând, o emoție (nu este vorba aici de vreun dialog și nu vă așteptați la fenomene poltergeist) străduiți-vă să aflați cine este acela care a gândit aceasta? cine a simțit aceasta? sau mai bine spus încercați să-l simțiți pe cel care simte foamea! Deci dacă simțiți vreo emoție, apare vreun gând, fiți curioși, cine este acela care trăiește aceste emoţii, aceste gânduri... și când veți trăi o stare profundă... atunci... ceva extraordinar se va petrece... sau poate nu atunci, poate mai târziu! Nu faceți filme și floricele... aaa tu ești... ce frumos, ce albastru azuriu..., pentru că este vorba doar de a vrea să știi cu toate puterile tale (mai ales emoționale), cu o curiozitate maximă, cine este cel căruia îi este mereu foame... Ești tu însuți? Sau poate sunt mai mulţi! De ce nu? Noi suntem o construcție trans-generațională! Deci, întrebaţi-vă continuu: cui îi este foame?!
Nu disperați, exersați, exersați... și veți avea o mare surpriză, după un timp, tot creierașul (deh sinergia), această bijuterie ultrasofisticată... vă va ajuta să înțelegeți, să aprofundați, să restructurați, să ajungeți la sursa infinită, de unde puteți să vă umpleți golurile! Dacă veți plânge în hohote, vorba românului, de sare cămașa de pe voi, sau dacă vă veți înfuria cumplit... sau dacă veți fi cuprinși de o teamă teribilă, să știți că sunteți pe calea cea bună, dar nu uitați nicio clipă: cine este acela care plânge? cine se înfurie? cui îi este frică?
Psihorama
copyright
Aceste articole nu pot fi citate sau publicate în alte lucrări, fără acordul autorului. Legea copyright-ului pedepsește grav această încălcare a drepturilor de autor.
