Psihologia aplicată în viața de zi cu zi (3)
Biasul de afirmare
Avem două situații: dl. X este hoț? și... dl. X este hoț! Ce credeți că va înregistra memoria noastră, prin simpla citire a celor 2 variante? Dar, dacă auzim la televizor vorbindu-se despre doamna Y și moderatorul se întreabă sugestiv: doamna Y este o femeie ușoară? ce credeți că va înregistra creierul dumneavoastră?
Cercetările arată că memoria voastră are toate șansele să
rețină a doua variantă: dl. X este un
hoț! Și... dacă peste ceva vreme ați fi întrebați dacă credeți că doamna Y
este o femeie ușoară, sunt foarte mari șanse să afirmați că, da! Ce se
întâmplă?
Creierașului nostru, de fapt minții noastre, nu-i prea
plac întrebările, dar adoră afirmațiile! Afimațiile aduc cu sine răspunsuri. Și
asta pentru că memoria noastră este setată pentru răspunsuri. Ea
trebuie să dea repede și fără greș răspunsuri în fiecare secundă! Și uite așa
avem răspunsuri la toate! De ce nu? Că doar nu există foc fără fum!
„Potrivit cercetătorilor, atunci când încercăm să
înțelegem o întrebare care ni se pune, pentru a ne construi situația în minte,
ne reprezentăm conținutul ca o propoziție. Reprezentarea este atunci stocată ca
atare în memorie. În faza de rememorare, formatul este deci modificat... În
consecință, riscăm să nu ne mai amintim o întrebare ca fiind o întrebare, ci
mai degrabă ca o afirmație” (2).
În 2006, Pandelaere și Dewitte au realizat un experiment
în care participanții trebuiau să citească fraze care se derulau în fața lor.
Unele erau sub formă de întrebări, altele erau afirmații. Apoi li s-au dat
aceeași listă, dar cu ambele forme (interogativă și afirmativă) și au fost
întrebați, care a fost forma corectă inițială? S-a constatat că participanții au
ales mult mai multe fraze afirmative, deși la prima citire erau clar formulate,
ca întrebări (1).
Va urma
Dicționar: BÌAS, biasuri, s.n. 1. Tendință, preferință sau înclinare subiectivă ori părtinitoare către o perspectivă, rezultat sau ideologie. 2. Atitudine, comportament sau gândire influențată de prejudecată. 3. (Psih.) Bias cognitiv – tendința unei persoane de a face erori de judecată pe baza factorilor cognitivi 4. (Psih.) Biasul confirmării – predilecția de a interpreta o informație în maniera de a confirma concluzii precedente, ignorarea informațiilor care contrazic concluzii anterioare. 5. (Stat.) eroare sistematică cauzată de procedura de selecționare. – Din en. bias. (3).
Surse bibliografice:
Surse bibliografice:
1. Pandelaere,M., Dewitte, S., 2006, „Its this a question?
Not for that Long. The statement bias”, Journal
of Experimental Social Psychology, 42, pp. 525-531.
2. Serge Ciccotti, 2007, 150 de experimente în psihologie
pentru conoașterea celuilalt: Mecanismele cunoașterii cotidiene, Editura Polirom.
Aceste articole nu
pot fi citate sau publicate în alte lucrări fără citarea sursei. Legea
copyright-ului pedepsește grav această încălcare a drepturilor de autor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.