Fascinanta nebunie
(2)
Trăim într-o lume cu copii care încă mai mor de foame, cu
oameni uciși pentru că sunt „altfel”, cu sclavie sexuală la vedere, cu bogați
care pot cumpăra țări sau mări, cu războaie duse de țări puternice pentru decimarea altor țări
sau a unor populații civile, neînarmate, cu oameni care aleargă în orașe după
pokemoni, cu nebuni adorați de milioane de oameni, cu legi care îți permit să
ucizi, dar nu îți permit să iubești. Nu mai insist, orice om cu bun simț observă
aceste aspecte. Trăim într-o lume nebună!
Dar ce a dus la nebunia asta? Unde greșim? Este aceasta chiar
o situație atât de complicată precum pare, fără ieșire?
Nu! Nu este complicat, chiar deloc. Este atât de simplu, s-ar
putea să fie chiar ridicol de simplu. Dar noi, în nebunia noastră, căutăm să
complicăm mereu lucrurile, și, cu cât le complicăm mai mult, cu atât avem
impresia că am rezolvat ceva măreț, extraordinar. Cele mai bune soluții sunt
cele extrem de simple, dar numai geniile pot observa simplitatea.
Toată nebunia pornește de la faptul că nu știm cine
suntem, unde suntem, cum suntem. Suntem pierduți undeva în universul acesta
infinit, nu știm ce e deasupra noastră, la miliarde de ani distanță, nu știm
care sunt legile cărora le suntem supuși, nu cunoaștem cauza și efectul. Este
ca și cum am fi orbi, ca și cum am fi surzi, ca și cum am fi muți.
Nu știm că în noi se află toate răspunsurile, toată
cunoașterea. Nu știm ce e sub noi, nu știm că apa este ceva foarte misterios,
nu știm de ce murim, nu știm de ce ne naștem. Nu știm cu adevărat ce este soarele, nu știm că noi
suntem construiți din miliarde de universuri, exact ca și marele univers, doar că
sunt infinit mai mici, pe care le numim celule. Este ca și cum am avea amnezie sau ca și cum am fi aruncați
într-un colț de lume, complet necunoscută, unde nu știi care sunt legile care
guvernează acel loc. Și atunci ne mai mirăm de nebunie?
Nu! Nu este necesar să explorăm universurile în lung și
în lat pentru asta. Nici n-am putea, ne-ar lua prea mult timp. Să explorezi întreg universul ar fi chiar imposibil. Și chiar dacă am face-o tot ar
mai rămâne ceva necunoscut. Calea este alta. Și este deja bătătorită de alții.
Nu trebuie să răsturnăm munții, avem tot ce trebuie, totul este deja făcut.
A! Imposibil ar spune unii, este foarte complicat ar
spune alții! Da, pare complicat. Deși pare foarte complicat, deși sunt foarte multe mistere... în
realitate am avea nevoie doar de câteva repere sub forma unor principii și legi
universale – care stau la baza construcției universului și de implementarea lor
în sistemul educațional de orice formă. Totul este deja aici! „Caută în tine și ve găsi”... taina universului. Pentru că suntem creați „după chipul și asemănarea”.... În doar câțiva ani, schimbările vor fi uluitoare. Mai trebuie să și vrem.
Vă invit să descoperim care sunt acele principii universale care stau la baza oricărui fenomen, acele principii care au construit lumea, acele principii pe care se sprijină universul. Pare complicat, dar totul este cât se poate de simplu. Și deși pare simplu, nu e deloc simplu, chiar dacă totul este cât se poate de simplu!
Fascinanta nebunie (3)
http://murariudanpsiholog.blogspot.fr/2017/10/fascinanta-nebunie-3-dupa-cum-spuneam.html
Aceste articole nu pot fi citate sau publicate în alte lucrări fără citarea sursei. Legea copyright-ului pedepsește această încălcare a drepturilor de autor.
