Pedepsiți sau răsplătiți: copii nefericiți

Alfie Kohn despre pedepsele și recompensele folosite în educația copiilor

Câinele lui Pavlov (care saliva la becul lui Edison), despre Pavlov:

- Ce reflex condiționat i-am creat! Cum se aprinde lumina, cum îmi aduce de mâncare!

Totul a început atunci când cercetătorii (cunoscuți drept behavioriști sau comportamentaliști) au observat că pot dresa diverse animale prin întărire pozitivă sau negativă. Pe scurt: dacă animalul face ceea ce  așteaptă cercetătorul, primește ceva de mâncare, iar dacă nu face, primește un mic șoc electric. Evident, pentru a evita șocul și pentru a primi mâncarea, animalele repetau comportamentul dorit, ceea ce i-a făcut pe cercetători să creadă că au descoperit o adevărată mină de aur: o rezervă inepuizabilă de strategii de control al comportamentului. S-au grăbit, bineînțeles, să-și extindă concluziile asupra oamenilor și le-au oferit părinților și educatorilor repere pentru un control mai eficient asupra copiilor. Au uitat însă un aspect fundamental, că ființa umană nu se dezvoltă armonios fără iubire. Pavlov a excelat în această direcție. A pus bazele lumii de astăzi, o lume în care prin manipularea reflexelor condiționate, a instictelor, s-a ajuns la „animalizarea omenirii”. Nu întâmplător, a fost venerat de elitele mondiale de la acea vreme.

Nu ești mulțumit de cât mănâncă copilul tău? Noi avem soluții pentru toate tipurile de părinți! Dacă ești un părinte „iubitor”, e suficient să-ți răsplătești copilul cu un desert copios, cu o nouă jucărie sau cu o bătaie pe creștet: "Ce băiat cuminte!/Ce fată bună! Bravo!" Dacă ești tipul autoritar, pedepsește-l printr-un reproș sau anularea unui „privilegiu". În societatea noastră evoluată, bătaia este un act barbar și inutil, mai ales când există modalități mai „blânde" de a-ți determina copilul să facă ce vrei tu. Nimic de zis. Numai că dacă copilul a crescut prin manipulare, ca adult va fi un mare manipulator. Altfel spus, un asemenea adult va acționa fără scrupule, necontând pentru el onestitatea, altruismul, demnitatea. „Scopul scuză mijloacele” va fi deviza lui în viață. 

Din păcate, pentru calitatea relațiilor cu copiii noștri, teoria condiționării pozitive și negative a luat amploare și este aplicată peste tot în lume. Cine poate ști de ce? Poate fiindcă e foarte ușor de aplicat, prin faptul că reduce educarea copiilor la un mecanism simplu și dă rezultate imediat. Educația reală cere foarte mult efort, sacrificii, dar și multă înțelepciune. Sau poate fiindcă noi înșine, adulții, am fost „condiționați” și nu cunoaștem alternative la acest procedeu. Un lucru este sigur: un părinte care-și iubește cu adevărat copilul va ști exact cum să-l educe. În lipsa iubirii, el va căuta metode „rapide”, „ușoare”, de a crește un copil. Efectele vor fi vizibile însă mai târziu.  

Din ce în ce mai multe voci din lumea psihologiei, a științelor cognitive și a pedagogiei se unesc pentru a protesta împotriva acestui tratament care încalcă drepturile copilului ca ființă umană. Se studiază consecințele  pe termen lung și se formulează argumente strivitoare, care confirmă efectele nocive ale pedepsei și, în mod paradoxal, ale recompensei.  

1. Ființele umane au nevoie de autonomie: 

Orice ființă umană, cât de mică, respinge orice încercare de a fi controlată din exterior. De la bebelușul care se zbate și plânge atunci când e înfășat până la angajatul care își bârfește șeful, cu toții ne revoltăm împotriva autorității. În încercarea de a le „oferi copiilor un start bun în viață” (proiectându-ne de fapt viața noastră personală) alegem de multe ori strategia cea mai simplă: cea de a-i determina să facă ce vrem noi. Folosind bățul sau morcovul, nu facem decât să le impunem voința noastră, încălcându-le dreptul la independență. Îi putem obliga (deși doar pentru o scurtă perioadă) să facă ce vrem noi, dar nu vom putea niciodată să le controlăm gândurile sau sentimentele în totalitate. Atenție!!! nu trebuie să înțelegem că nu trebuie să fim fermi cu copii noștrii. A oferi o libertate totală copiilor este o altă eroare foarte gravă, în care cad tot mai mulți părinți. Să nu uităm cât de dizarmonios este un copil răsfățat.

2. Motivația intrinsecă (naturală) este mult mai eficientă decât cea extrinsecă:

Copiii se nasc însetați de cunoaștere și de noi cuceriri. Ei investesc resurse imense de timp și de energie pentru a dobândi noi abilități și cunoștințe. Acest efort și rezultatele sale constituie singura răsplată de care au nevoie, cea care le poate da încredere în ei înșiși și curaj pentru o nouă aventură a cunoașterii. Priviți un copil în timp ce se joacă și veți vedea un omuleț absorbit de activitatea sa, încântat de fiecare pas înainte. Apoi priviți un copil căruia i s-a promis o recompensă. Nici urmă de plăcere sau de absorbire, deoarece depune un minimum de efort și nu investește niciun fel de emoție, dorind doar să intre în posesia răsplatei cât mai repede. Partea substanțială a problemei este că motivarea extrinsecă prin recompense sau pedepse o erodează constant pe cea intrinsecă. Asta explică de ce copiii își pierd interesul pentru învățare în primii doi ani de școală.

3. Recompensele și laudele îi condiționează pe copii să caute aprobarea noastră:

Mesajul ascuns pe care îl transmitem copiilor prin pedepse și recompense este: "Eu sunt singurul în măsură să judec pentru tine!" Seduși de răsplată (laude, steluțe, note, bunătăți, jucării) sau terorizați de amenințare, copiii vor ajunge să facă totul pentru a ne impresiona, dar nu pentru ei înșiși.

Efecte secundare sunt multe: dependența de părerea adulților, pierderea interesului pentru învățare și a încrederii în sine, lipsa emoțiilor și sentimentelor, depresie și refuz total de a face ceva în lipsa unui premiu. Pe termen lung vor fi viitorii adulți cu tulburări obsesiv-compulsive, tulburări maniaco-depresive, fobii, anxietate etc.

În concluzie, după părerea noastră, este un punct de vedere care trebuie luat în considerare, chiar dacă uneori, așa cum spune înțelepciunea milenară: „adevărul este pe la mijloc”.

Traducere: Andreea Ursu/ homeschooling.urbankid.ro 

Copyright: Alfie Kohn, 2013

Completări la text: PIHORAMA

Alfie Kohn, numit de revista TIME "poate cel mai vehement critic din ţară, la adresa ideilor fixe din educaţie legate de note şi punctaje la testări".

În curând se va lansa "Parenting necondiționat", cea mai cunoscută dintre cărțile scrise de Alfie Kohn.