Pe urmele cunoașterii (5)

Știința sufletului (2)

Deși Psihologia și Psihiatria se trag din știința milenară, deși ambele vin din vremuri imemoriale, în știința contemporană, prima care ia naștere este Psihologia. Psihiatria apare ceva mai târziu.

Știința contemporană ne învață că prima referire la domeniul psihologiei o găsim la Aristotel în lucrarea "Despre suflet" (gr. Peri psychês). De asemeni grecul Teofrast definește 30 de caractere omenești, ceea ce reprezintă prima încercare de tipologie a persoanelor. Oare să fie chiar prima? Adică până la greci nu a mai încercat nimeni să facă nici o clasificare a tipologiilor persoanei?

Despre știința sufletului s-a scris cu mult înaintea grecilor, cu mii de ani înainte ca ei să fi existat. În știința milenară ayurvedică (>6000 ani), vom găsi o acurată și extraordinară știință despre tipologiile ființei umane, tipologii care sunt diagnosticate după ce se studiază în amănunțime: structura corpului,  greutatea corporală, fața și fruntea, pielea, transpirația, părul de pe corp, încheieturile, abdomenul, pieptul, dinții, buzele, limba și gura, nasul, ochii, mâinile, unghiile, digestia, abilitatea de a suporta foamea, setea, cantitatea de hrana consumată, preferința pentru gusturi, energia și micul dejun, hrana preferată, evacuarea intestinelor, menstruația, preferința pentru un tip de climă, forța fizică și rezistența, sexualitatea, somnul, visele, vocea, mersul, emoțiile, personalitatea, interese/hobby, atitudinea față de probleme și dificultăți, modul de expresie și percepție, mintea, puterea de înțelegere, memoria etc.

 

În Asia sunt spitale unde se practică numai medicină milenară ayurvedică, cu rezultate neatinse încă de știința modernă (vindecarea psoriazis-ului, a bolilor canceroase etc., etc.), dar surpriză, știința contemporană declară: „nu există deloc dovezi științifice că Ayurveda ar fi efectivă în tratamentul vreunei boli”

(http://www.cancerresearchuk.org/cancer-help/about-cancer/treatment/complementary-alternative/therapies/ayurvedic-medicine). ????? 

În schimb medicina contemporană ne-a umplut de boli și de medicamente. Bolnavii se înmulțesc pe zi ce trece ca „ciupercile după ploaie”. Companiile farmaceutice știu de ce!

Dar să revenim la psihologie și psihiatrie. Psihologia s-a practicat din cele mai vechi timpuri. Experiența psihologică este întâlnită în mituri, legende, proverbe, ritualuri, tradiții etc., de când există omenirea.

Termenul de psihologie apare în 1553 într-o lucrare morală (Rudolf Goelenius). În 1540, Philipp Melanchton, în lucrarea lui Kommentar über die Seele (Considerații asupra sufletului), folosește termenul de psihologie. În 1732 si 1734 apare în lucrările lui Christian Wolff "Psihologia empirică" si Psihologia raționalistă" scrise în limba latină.

Însă, adevăratul părinte al psihologiei (după știința contemporană) este considerat Johannes Nikolaus Tetens, care, în lucrarea sa Philosophische Versuche über die menschliche Natur und ihre Entwicklung -1777 (Considerații filozofice asupra naturii umane și dezvoltării sale), face o descriere amănunțită a funcțiilor și proceselor psihice cu valabilitate până în timpurile noastre.

Noțiunea de Psihiatrie a fost introdusă în terminologia medicală în 1808 de medicul german Johann Christian Reil din Halle (inițial „Psychiaterie”, devenită mai târziu „Psychiatrie”).

Cum am putea defini Psihologia? 
„Psihologia este știința care se ocupă cu studiul proceselor psihice (senzoriale- senzația, percepția, reprezentarea; cognitive- memoria, atenția, limbajul, gândirea, imaginația; afective- afectivitatea, motivația, voința etc.), a însușirilor psihice (temperament, aptitudini, caracter, deprinderi), a activităților psihice (limbajul, jocul, învăţarea, munca, creaţia etc.), a concepțiilor și mentalităților psihice (conduite, comportamente etc.), în raport (cauză-efect) cu mediul (fizic, energetic, informațional-emergent), studiu, ce se realizează sistematic, sinergic, în baza unor legi și principii, care caracterizează un individ sau o colectivitate” (D. Murariu).

Cum definim Psihiatria? 
„Psihiatria este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și reabilitarea persoanelor cu boli mintale.”

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihiatrie).

Deși au un trunchi comun, o rădăcină comună, deși slujesc același scop, ele au avut un parcurs destul de sinuos și la ora actuală au devenit surori „vitrege”.

De ce? Este foarte simplu, câteva motive le-am explicat în articolul trecut: slaba pregătire a psihologilor, frica paralizantă (a „elitelor” conducătoare) de psihologie, aroganța și orgoliul celorlalte științe față de psihologie. Dar pe lângă acestea mai sunt și altele: aroganța psihiatrilor, pentru că deh, ei sunt medici. Trebuie să recunoaștem că sub tutela medicinei le este foarte bine. Au un alt statut. Casta medicilor este foarte unită și puternică. Și asta este foarte bine.

Un alt aspect foarte important este acela că psihiatrii sunt „adorați” de firmele de medicamente. It`s a long story. Psihologia și-a dezvoltat multiple metode de intervenție, dar în care sub nici o formă nu intră medicamentele. Așa că psihologii nu sunt deloc interesanți. Net interes colega, capiși ? Never !

Și dacă firmele de medicamente nu sunt interesate, nici ministerul sănătății nu este interesat, de ce ar fi? Păi de unde mai ies comisioanele? Și... cum ar mai putea manipula poporul? Nu ne votați? imediat vă tăiem porția, se apropie alegerile... vă mai dăm ceva compensate! Psihologii cunosc aceste tehnici de manipulare – întărire pozitivă sau întărire negativă (vedeți de ce nu sunt iubiți psihologii?).

Trebuie să fac o precizare ca să nu fiu greșit înțeles: nu sunt împotriva medicamentelor. Sunt situații în care avem nevoie de ele. Dar s-a depășit demult limita bunului simț. Ascultați reclamele (care încalcă flagrant drepturile omului): vrei să te c..i bine, trebuie să iei...; vrei să faci pipi bine, aaa nu poți fără...; vrei să faci balet... aaaa nu poți fără...; vrei să mânânci jamboane, trebuie să iei...; Este de-a dreptul umilitor pentru bieții sărmani. 

Nu-i nimic comic, de fapt, este foarte trist, pentru că sunt bătrâni care dacă nu au ce mânca, nu-i bai, dar dacă ei nu au medicamente, fac atac de panică.

Va urma !

     copyright