Cum reacţionează creierul uman în faţa terorii

„Când oamenii sunt înspăimântaţi, părţile inteligente ale creierului“ încetează să domine, explică medicul Bruce Perry, citat într-un articol apărut pe site-ul revistei „Time“.

Atunci când ne confruntăm cu o ameninţare, rațiunea, responsabilă de evaluarea acţiunilor şi a riscurilor, încetează să funcţioneze (sufocare cognitivă). Altfel spus, gândirea logică este înlocuită de emoţii covârşitoare, fiind astfel favorizate soluţiile pe termen scurt şi reacţiile bruşte (James W. Papez, Paul Mac Lean, Ned Herman, Mihaela Roco). Pur și simplu, în acele momente, noi suntem „la mâna creierului limbic”, cel care stochează experiența noastră emoțională pe termen lung. Adio rațiune, adio cunoaștere, adio norme, adio control, adio educație. Dacă experiențele noastre trecute emoționale au fost plăcute, benefice, constructive, creative, atunci reacțiile vor fi din același registru. Dacă nu... Dumnezeu cu mila! Totul depinde de mediul în care am trăit, educația primită, moștenirea genetică etc. Dar cum nimic nu este veșnic în univers, nici problemele noastre emoționale nu vor fi veșnice. Depinde câte vieți aloci pentru asta. Psihologii să trăiască!

Un eveniment traumatizant are urmări pe termen lung. Orice factor care ne aminteşte de ameninţarea din trecut, declanşează starea de spaimă, în mod involuntar. Evenimentele de acest fel conduc la reacţii în lanţ în creierul uman: oamenii devin mai anxioşi, viteza de reacţie creşte, la fel ca și atenția acordată oricărei senzaţii care ar putea avea legătură cu experiența traumatizantă. Joseph LeDoux, profesor de psihologie la Universitatea din New York, susține că acest mecanism „monopolizează resursele creierului pentru a ne ajuta să înfruntăm amenințările“.

Acest tip de comportament are avantaje şi dezavantaje. Pe de o parte, în situații de criză, noi avem nevoie de o reacţie rapidă, însă, în asemenea situații, problema ce apare este că rațiunea nu este suficient de „iute” și râmânem „la mâna” afectelor, care reacționează aproape instant. Şi aceasta se petrece pentru că evaluarea rațională ne ia prea mult timp. Reacția afectivă este foarte rapidă, dar... nu știi „pe ce buton apasă”! Asta depinde de ce ai acolo „la cutiuță”. Ai multe episoade afective negative... ghinion! Ai traista plină cu emoții bune... norocul tău! Copilăria ta își va spune cuvântul! 

Bine ar fi să nu ajungem în situații de criză. Dar aceasta este o himeră. O soluție ar fi totuși.... Să ne antrenăm permanent să facem față provocărilor, până când creăm mecanisme de tip reflex, obișnuințe benefice, constructive, creative etc. Adică să ne creăm automatisme bune, prin exercițiu îndelungat. Exact ca la școala de șoferi! Cu cât exersezi mai mult situații în trafic, cu atât mai bine! Pe maestru îl face exercițiul! Așa că nu fugiți de greutăți... dar nu este suficient... obișnuiți-vă să reacționați pozitiv la ele. Și ajungem iarăși la educație, ce să-i faci? Educația este singura care poate schimba ceva în lumea asta. Oare de ce aleșii noștrii distrug sistematic educația? Dar asta este altă problemă! 

Din păcate, când oamenii sunt confruntaţi cu traume, ei preferă să se refugieze în obiceiuri nocive: consum de alcool, medicamente, droguri etc. Totuși, statisticile ne arată că aproximativ 80% dintre persoanele expuse unei traume nu vor suferi de stres posttraumatic. De asemenea, studiile sugerează că socializarea şi exprimarea emoţiilor au efecte clare, de calmare. Emoțiile astea... vor permanent atenție!

PIHORAMA