Pe urmele cunoașterii (1)

Știința contemporană versus știința milenară

Dintotdeauna omul a dorit să cunoască și să înțeleagă fenomenologia tuturor lucrurilor care îl înconjoară, dar cel mai mult și-a dorit să se cunoască pe sine. Omul este cel mai mare mister pe care probabil nu-l vom înțelege niciodată pe deplin. Cum ia naștere viața, cum se dezvoltă ea, ce este de fapt moartea, ce se întâmplă în mintea noastră când iubim sau când suntem furioși, ce se întâmplă în mintea unui criminal când ucide, care este rostul nostru ca ființe umane, sunt întrebări la care putem răspunde parțial sau deloc, deocamdată.

Din cele mai vechi timpuri au existat școli și căi prin care s-a urmărit explorarea acestor mistere. Cu mult înaintea lui Platon sau a lui Hippocrates din Kos (460 î.Hr.), cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat părintele medicinei, au existat foarte mulți înaintași de pe alte alte meleaguri care ajunseseră la o cunoaștere profundă a naturii umane.

Nu am putut să înțeleg niciodată de ce când studiezi istoria diferitelor științe, considerate astăzi moderne, aproape peste tot se pornește de la grecii antici, ca fiind întemeietorii științelor de astăzi. Studiind mai în profunzime aceste aspecte am descoperit că grecii nu sunt nici pe departe întemeitorii civilizației noastre europene și, implicit, a științei de astăzi. Cunoscuți pentru viciile lor, mulți dintre acești așa ziși filozofi erau nimfomani, alcoolici, misogini, trăindu-și viața în dezmăț. Prin abilitățile lor mentale, ei au reușit să-și creeze o imagine care a dăinuit până astăzi. La un studiu mai atent, am putut observa că știința pe care o vehiculau era de fapt preluată de la alte popoare, pe care ei „au uitat” să le mai menționeze, arogându-și dreptul de autor asupra tainelor cunoașterii pe care le posedau. Nu au fost singurii, acest „sport” s-a practicat de către multe civilizații și chiar de către oamenii de știință de astăzi care nu recunosc (marea mjoritate) că se inspiră mereu din cunoașterea milenară. În continuare pretind că au descoperit roata. Deh, plagiatul există de când lumea!

Avem destule informații prin care putem deduce că a existat o cunoaștere foarte profundă a tainelor omului și universului din care facem parte, chiar cu multe mii de ani înainte, pe când grecii nici nu existau. Cu toate acestea, impactul Greciei Antice asupra culturii europene este de netăgăduit și am tot respectul pentru personalitățile remarcabile de la acea vreme, care posedau o mare cunoaștere, precum Thales din Milet (624 i.Hr. – 546 i.Hr.) sau Apollonius din Tyana (n.4 î.Hr), dar și pentru mulți alții.

Însă, o cunoaștere mult mai avansată o găsim în Asia, unde personalități remarcabile precum Lao-tzu sau Confucius (sec VI î. d. C.) au lăsat comori inestimabile pentru umanitate. Dar chiar și înaintea lor găsim dovezi (în Vede) ale existenței unor mari înțelepți numiți Rishi, descendenți a unei lungi dinastii inițiatice. Aceștia aveau o cunoaștere complexă și profundă, deținând secrete pe care știința de astăzi încă le mai caută sau pe care le-a trecut deja la „nu există”.

Despre cel mai vechi sistem de medicină din lume, Ayurveda, (ce are peste 6000 ani) și care în traducere înseamnă ştiinţa vieţii perfecte, nu prea se vorbește. În medicina modernă este trecută la „alternative”. Deși Ayurveda este mama tuturor medicinilor care se practică actualmente, mama medicinii tradiţionale chineze, mama medicinii hipocratice, şi astfel, mama medicinii moderne, deși are tratate precum Susruta Samhita (tratat de medicină generală şi chirurgie) și multe, multe altele – o adevărată știință –, aroganța oamenilor de știință contemporani nu are limite. În treacăt fie vorba, multe din operațiile chirurgicale de astăzi se realizează exact ca în acest tratat. De unde această aroganță ? Sau poate că nu este o aroganță, poate că este un act conștient, viclean și perfid care înlocuiește dreptul la sănătate. Cine știe? Companiile farmaceutice știu mai bine.

Nu am auzit vorbindu-se în cercurile științifice de Abhinavagupta (c. 975-1025), unul dintre cei mai mari filozofi, mistici, esteticieni din spațiul hindus, considerat și un mare muzician, poet, dramaturg, exeget și logician, o personalitate multilaterală care a exercitat o puternică influență asupra culturii indiene, dar nu numai. Dar chiar și cu mult înaintea lui au existat alți învățați care dețineau o cunoaștere profundă în medicină, astronomie, fizică, filosofie, matematică etc.

De unde vine acest filon al cunoașterii? Nu știm, știința descoperă pe zi ce trece dovezi ce vin din secole și milenii tot mai îndepărtate. Cert este că, pentru omul inteligent, înaintea noastră au existat comunități mult mai avansate, cu o cunoaștere mult mai adâncă și care din anumite motive s-au pierdut în negura timpului. Nu știu şi nu înţeleg, de ce consideră omul modern al sec. XXI că omenirea se află în vârful ascensiunii sale? Este suficient să privim în jurul nostru, prin propriile noastre percepții, nu prin cele cu care ne bombardează mass media, că omenirea se află într-un mare regres și chiar se află în pragul distrugerii totale. Chiar dacă istoricii noștri contemporani au distrus și falsificat cu abilitate adevărurile despre înaintașii noștri, nu putem fi chiar atât de creduli încât să cădem în plasa lor vicleană. Cu toate acestea sunt foarte mulți care cad în această plasă.

Va urma

     copyright