Pe urmele cunoașterii (2)

Oameni de știință „așa ziși” versus oameni de știință autentici

De-a lungul timpului, au fost mulți cercetători, oameni de știință, care au recunoscut faptul că teoriile lor au fost preluate sau inspirate din știința milenară. Verticalitatea, moralitatea, codul onoarei, dorința de a face bine omenirii, dorința de a proteja lumea în care trăim, au fost repere după care aceștia s-au ghidat în munca lor de cercetare, chiar dacă au fost supuși constant la presiuni din partea aceluiași grup, care rezistă de milenii și care nu are decât o singură dorință: să trăiască regește pe spatele celor mulți. Ei trebuie doar să-i facă să creadă pe cei mulți, că sunt slabi, că nu se pot conduce, să uite cine au fost, să le distrugă credința, sănătatea, să-i țină departe de adevărata știință. 

Dacă cineva vorbește de Iisus sau de sfinți, de Dumnezeu, imediat creează rumoare și este suspectat de nebunie. Dacă cineva practică meditația, postul negru sau este vegetarian, brusc cei din jurul lui îl privesc ca pe o ciudățenie a naturii. În schimb, dacă cineva fumează, se droghează, trăieşte în beţii şi desfrâu, este agresiv şi obraznic, se îmbracă hidos, vânează animale doar din plăcerea de a ucide, dar este o "Mare" vedetă, culmea, nu supără pe nimeni! Ba mai mult decât atât, este considerat a fi Super (Cool). Înghițim pe nemestecate, staruri, vedete de doi bani, reclame demne de „Inferno” a lui Dante Alighieri. „E cool men”.

Printre oamenii remarcabili ai științei care au avut bunul simț să recunoască faptul că s-au inspirat sau chiar au fost direct ghidați de forțe necunoscute către o cunoaștere foarte veche, ezoterică, permițându-le accesul la anumite taine demult uitate, nu putem să nu amintim pe Sir Isaac Newton, pe Nikola Tesla, pe Albert Einstein, pe Carl Gustav Jung, pe Mircea Eliade, pe Constantin Brâncuși, pe Mihai Eminescu și mulți alții. Aceștia nu aveau nici o jenă în a vorbi de divinitate sau chiar a demonstra că Dumnezeu nu este doar un concept religios.

Acești savanți au întemeiat domenii noi și au pus bazele științei moderne de astăzi. De ce nu le-a fost urmat exemplul? Pe de o parte știința se sprijină pe ideile lor, dar pe de altă parte nu le acceptăm misticismul, apropierea de divinitate, ajungându-se la o împletitură ciudată și perversă, în care urmașii au extirpat o parte din munca lor. Jung a studiat Alchimia, Vedele, Creștinismul Gnostic, în timp ce M. Eliade a fost inițiat de maeștrii yoghini din India. De asemeni, Brâncuși și Eminescu au studiat și au fost puternic inspirați de „civilizația Vedică”. Şi atunci ne punem întrebarea: de ce tot ce vine din știința milenară este trecut la „nu există”? Culmea este că, cei mai înverșunați luptători împotriva științe milenare, nu au nici o jenă să o folosească, dar în scopuri numai de ei știute.

Exemple de cercetători, care s-au inspirat din știința milenară, dar care nu au vrut nici în ruptul capului să recunoască aceasta, sau mai rău, au deformat cât au putut această știință, sunt cu duimul. Sigmund Freud este recunoscut ca mare întemeietor al psihologiei și psihiatriei, însă dacă suntem suficient de inteligenți, conceptele sale de subconștient, sine, proiecție etc., le găsim în tratatele sacre, în forma lor autentică și nedeformată, de milenii. Singura contribuţie a oamenilor de ştiinţă a fost că le-au preluat şi prezentat apoi, deformat (faţă de original), dându-le interpretări proprii.

Carl Gustav Jung, unul dintre cei mai mari psihologi ai acestei lumi, nefiind mulțumit de turnura pe care o lua psihiatria, și-a extins aria de cercetare, pătrunzând în lumea simbolică a științelor esoterice precum Gnosticismul creştin, Tantra, Taoismul, I-Ching-ul şi Alchimia. Astfel, el s-a dedicat studiului fenomenelor și experienţelor religioase individuale, a mitologiei, a sinologiei, independent de dogmatica şi condiționările confesiunii din care făcea parte individul. Probabil că din aceste motive - atracția către misticism, către spiritualitate - Carl Gustav Jung este acum interzis în sistemul francez. Da, ați citit bine. Însă când vine vorba de Freud - care a fost ateu declarat - nu este nicio problemă.

Între 1921 şi 1938, Carl Gustav Jung întreprinde călătorii de studii în lumea arabă, Africa de nord, la indienii pueblo din Arizona şi în vestita Indie.

În 1928 a intrat în posesia unui volum de alchimie chineză care i-a servit pentru a asocia căutarea sa interioară cu aceea a alchimiștilor. Această carte se numeşte „Misterul Înfloririi de Aur”, a cărei tradiţie orală urcă până în secolul al VIII-lea era noastră.

Jung se confesează în memoriile sale: „am devorat practic manuscrisul, întrucât conţinutul său a venit să coroboreze nesperat ideile mele despre mandală şi traseul circumferinţei unui cerc. Contactul cu această operă a pus capăt izolării mele, căci prin paginile sale am ajuns să îmi cunosc precursorii ideologici şi să mă relaţionez cu ei”.

Începând din acest moment, Jung se va scufunda în Alchimie, ajungând să aibă una din cele mai bogate colecţii din lume de cărţi şi manuscrise, numărând mai bine de 200 de volume. Aproape toată această bibliotecă alchimistă era deja în posesia sa în 1940. Cunoaşterea limbilor latină şi greacă i-au facilitat lectura şi studiul asiduu al acestor texte. „Experienţele alchimiştilor erau propriile mele experienţe, iar lumea lor era, într-o oarecare măsură, propria mea lume”, se confesa Jung.

Așadar, la modul general vorbind, avem două categorii de oameni de știință: „așa zișii” și cei autentici. Nu ne mai miră astăzi că informațiile cu care suntem bombardați sunt de două feluri: cele care confirmă și cele care infirmă. Bieții de noi nu știm ce să mai credem: o fi bună cafeaua sau n-o fi bună? o fi bună ciocolata sau nu? or fi bune medicamentele sau n-or fi bune? o fi bun regimul de slăbire Dukan sau n-o fi bun? o fi bună carnea sau n-o fi bună? o fi bună sarea sau n-o fi bună? or fi bune grăsimile sau nu? or fi buni carbohidrații sau nu? or fi bune fructele sau n-or fi bune? o fi bună masa de dimineață sau n-o fi bună? o fi bun regimul alcalin sau nu? o fi bună homeopatia sau nu? sunt otrăvitoare e-urile sau nu? mass media ne minte sau spune adevărul? mașinile electrice sunt cu adevărat „verzi” sau nu? alcoolul este aliment sau nu? o fi bun fasting-ul (postul negru) sau nu? o fi zahărul o „otravă” sau nu? o fi bună chimioterapia sau nu? o fi bună Coca-Cola sau...

Ambele tabere duc o luptă încleștată, mai ceva ca în luptele de gherilă. Nouă nu ne mai rămâne decât să ne lăsăm seduși de o variantă sau de alta. Cum ne convine mai bine. Puțini sunt aceia care prin experimentare conștientă și inteligentă, pot ajunge la a discerne ce e bun și ce e rău. Pentru marea majoritate minciuna este mai digerabilă, mai confortabilă și mai fascinatoare. Mințiți-ne, dar mințiți-ne frumos! Asta este tot ceea ce cer oamenii. E drept, minciuna-morfină, minciuna-ecstazy, ne scapă de durere, dar nu ne scapă de cancer.

Va continua

     copyright